English
Estonian
Latvian
Lithuanian
Polish
Romanian
Russian
Ukrainian
De la Independență încoace, majoritatea guvernărilor au avut o atitudine indiferentă față de mișcarea de rezistență anticomunistă, iar asta explică de ce în Republica Moldova încă mulți oameni sunt nostalgici după Uniunea Sovietică.
O spune Virgiliu Bîrlădeanu, conferențiar universitar, doctor în istorie, șef Secție Istoria contemporană, Institutul de Istorie, în cadrul interviului intitulat „Motivele, formele și efectele rezistenței antisovietice”, transmite Știri.md cu referire la IPN.
Potrivit lui, de la o guvernare la alta, discursul istoric a suferit schimbări nesemnificative și care nu sunt în stare să influențeze opinia nostalgicilor după URSS.
„Așa au fost guvernările. Nu avem ce vorbi de perioada Voronin și ulterior când lumea era preocupată și a încercat să inoculeze alt discurs istoric. Noi, istoricii, am încercat întotdeauna să vorbim.
Societatea trebuie să cunoască aceste adevăruri istorice, noi trebuie să venim, să insistăm pe aceste teme pe care noi le considerăm importante. Din păcate, nu întotdeauna guvernarea este receptivă la mesajele istoricilor.
Uneori chiar nu înțelege de ce ar trebui să existe un institut de istorie sau niște studii bine fundamentate, de sinteză”, spune Virgiliu Bîrlădeanu.
Istoricul susține că există probleme și la capitolul politici memoriale și politici în domeniul istoriei.
„În orașul Chișinău nu există loc, piață, monument sau cel puțin undeva să fie comemorată o pagină atât de tragică cum este foametea din 1946-1947.
În aceste zile Parlamentul Republicii Moldova a recunoscut Holodomorul ucrainean ca un genocid național, dar în plan local ce se face? În Kiev există un memorial extraordinar care le amintește ucrainenilor despre această pagină tragică din istoria lor, care îi mobilizează, care îi motivează într-un anumit fel.
La noi dacă nu se întâmplă acest lucru, cine să vină să facă în locul guvernării noastre?”, menționează istoricul.
Totodată, el atrage atenția asupra faptului că guvernarea și societatea sunt receptive mai mult în zilele când sunt comemorate unele evenimente, iar în restul anului se detașează.
„Guvernarea consideră că până la următoarea dată de comemorare este liberă de a întreprinde măsuri consecvente, care ar aduce și rezultate în sânul societății, ar produce și un ecou.
Poate ar exista și o atitudine schimbată în rândul celor care sunt nostalgici. Dacă le vorbești acum lor în față, le spui niște lucruri precum cele pe care le-am atins noi astăzi, ei ricoșează, ei nu recunosc și spun că așa ceva nu a existat.
Și asta se întâmplă pentru că noi nu vorbim în toată ziua despre asta și, dacă apar așa încercări de a-i convinge, lor le este mai ușor să nege”, adaugă Bîrlădeanu.
Totodată, Virgiliu Bîrlădeanu menționează că în multe cazuri schimbarea percepției societății asupra unor fenomene, așa cum este cel al rezistenței anticomuniste și renașterea națională, depinde de elita intelectuală și clasa politică, care trebuie să dea dovadă de mai multă voință și implicare.
Interviul a fost realizat în cadrul ciclului „100 de ani de URSS și 31 de ani fără URSS: Nostalgia după Himere”. Agenția IPN desfășoară acest ciclu cu sprijinul Fundației germane Hanns Seidel.
O spune Virgiliu Bîrlădeanu, conferențiar universitar, doctor în istorie, șef Secție Istoria contemporană, Institutul de Istorie, în cadrul interviului intitulat „Motivele, formele și efectele rezistenței antisovietice”, transmite Știri.md cu referire la IPN.
Potrivit lui, de la o guvernare la alta, discursul istoric a suferit schimbări nesemnificative și care nu sunt în stare să influențeze opinia nostalgicilor după URSS.
„Așa au fost guvernările. Nu avem ce vorbi de perioada Voronin și ulterior când lumea era preocupată și a încercat să inoculeze alt discurs istoric. Noi, istoricii, am încercat întotdeauna să vorbim.
Societatea trebuie să cunoască aceste adevăruri istorice, noi trebuie să venim, să insistăm pe aceste teme pe care noi le considerăm importante. Din păcate, nu întotdeauna guvernarea este receptivă la mesajele istoricilor.
Uneori chiar nu înțelege de ce ar trebui să existe un institut de istorie sau niște studii bine fundamentate, de sinteză”, spune Virgiliu Bîrlădeanu.
Istoricul susține că există probleme și la capitolul politici memoriale și politici în domeniul istoriei.
„În orașul Chișinău nu există loc, piață, monument sau cel puțin undeva să fie comemorată o pagină atât de tragică cum este foametea din 1946-1947.
În aceste zile Parlamentul Republicii Moldova a recunoscut Holodomorul ucrainean ca un genocid național, dar în plan local ce se face? În Kiev există un memorial extraordinar care le amintește ucrainenilor despre această pagină tragică din istoria lor, care îi mobilizează, care îi motivează într-un anumit fel.
La noi dacă nu se întâmplă acest lucru, cine să vină să facă în locul guvernării noastre?”, menționează istoricul.
Totodată, el atrage atenția asupra faptului că guvernarea și societatea sunt receptive mai mult în zilele când sunt comemorate unele evenimente, iar în restul anului se detașează.
„Guvernarea consideră că până la următoarea dată de comemorare este liberă de a întreprinde măsuri consecvente, care ar aduce și rezultate în sânul societății, ar produce și un ecou.
Poate ar exista și o atitudine schimbată în rândul celor care sunt nostalgici. Dacă le vorbești acum lor în față, le spui niște lucruri precum cele pe care le-am atins noi astăzi, ei ricoșează, ei nu recunosc și spun că așa ceva nu a existat.
Și asta se întâmplă pentru că noi nu vorbim în toată ziua despre asta și, dacă apar așa încercări de a-i convinge, lor le este mai ușor să nege”, adaugă Bîrlădeanu.
Totodată, Virgiliu Bîrlădeanu menționează că în multe cazuri schimbarea percepției societății asupra unor fenomene, așa cum este cel al rezistenței anticomuniste și renașterea națională, depinde de elita intelectuală și clasa politică, care trebuie să dea dovadă de mai multă voință și implicare.
Interviul a fost realizat în cadrul ciclului „100 de ani de URSS și 31 de ani fără URSS: Nostalgia după Himere”. Agenția IPN desfășoară acest ciclu cu sprijinul Fundației germane Hanns Seidel.
